Anatomia funcțională a nervului accesoriu studiat prin cartografiere electrofiziologică intraoperatorie

Obiectiv:

În mod clasic, al 11-lea nerv cranian (CN XI, sau nervul accesoriu) este descris ca având o rădăcină craniană și una spinală, aceasta din urmă ieșind din segmentele superioare ale măduvei spinării printr-un număr de rădăcini foarte fine. Conform cunostintelor clasice, radacina craniana ofera inervatie motorie corzilor vocale, in timp ce radacina spinarii asigura inervația motorie a mușchiului sternocleidomastoidian (SCM) și a porțiunilor superioare ale mușchiului trapez (TZ). Funcția specifică a fiecărei dintre rădăcinile componentei spinale nu este bine cunoscută. Prin urmare, autorii și-au propus să cartografieze, folosind stimularea electrică directă intraoperatorie și înregistrările electromiografice (EMG), teritoriul de inervație al acestei rădăcini în raport cu nivelul lor de ieșire din SNC.

Metode:

Au fost înrolați patruzeci și nouă de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale cu expunere intradurală la joncțiunea craniocervicală în studiu. Înregistrările EMG au inclus părțile sternale și claviculare ale SCM (SCM-S și SCM-C), părțile superioare și mijlocii ale TZ (TZ-S și TZ-M) și, ori de câte ori este posibil, corzile vocale. Trunchiul principal al CN XI, cu rădăcinile (atât craniene, cât și spinale), atunci când este posibil, rădăcinile fine cervicale, au fost stimulate în locații predeterminate, de la foramenul jugular până la cel mai de jos nivel cervical expus. Au fost colectate răspunsurile EMG și o hartă a răspunsurile au fost întocmite.

Rezultate:

Monitorizarea și stimularea rădăcinii spinale au fost efectuate în toate cazurile, în timp ce pentru rădăcina craniană aceasta a fost posibilă doar în 19 cazuri. Au fost explorate un total de 262 de locuri de stimulare: 70 la trunchiul comun al nervului, 19 la rădăcina craniană, 136 la diferite niveluri pe rădăcina coloanei vertebrale și 37 la rădăcinile cervicale. Un răspuns al corzilor vocale a fost obținut prin stimularea rădăcinii craniene în 84,2% (16/19); absența răspunsului a fost considerată a avea o origine tehnică. În niciun caz corzile vocale nu au răspuns la stimularea rădăcinii spinării sau a rădăcinilor. Stimularea rădăcinilor cervicale au dat răspunsuri care au diferit în funcție de nivelul de stimulare: la C-1, SCM-S a răspuns în 95,8% din timp (23/24); la C-2 SCM-C a răspuns în 90,0% din timp (9/10); la C-3 TZ-S a răspuns 66,6% din timp (2/3); și sub acest nivel doar TZ-M a răspuns. Rădăcina spinării stimulată la diferitele sale niveluri a răspuns în consecință.

Concluzii:

Funcția fiecăreia dintre rădăcinile CN XI pare a fi specifică. Rădăcina craniană contribuie, independent de rădăcina spinală, la inervarea corzilor vocale, ceea ce o face o entitate specifică. Rădăcina coloanei vertebrale inervează SCM și TZ cu o organizare motorie cranio-caudală a rădăcinilor sale cervicale.